Arta nu este pur un obiect,o unealta, pe care toti pot a o folosi, fara a vrea, sau a sti cum functioneaza; fara a o asculta; fara a-ti pune întebari; fara a-i pune întebari, sau a te regasi .

Creatia nu este pur un obiect decorativ, nu înfrumuseteaza nimic fara a fi în context, fara a se pune în armonie, cu spatiul intern-sensibil al receptorului. Nu înseamna nimic daca nu spune nimic, nu poate fi decît un obiect care nici macar estetic nu a fi fost.

Fiecare opera are o poveste, iar fiecare poveste trebuie sa se regaseasca în opera, iar creatorul sa se lase poveste-i operei în framîntarile creatiei, totul un tot, un unitar, un singur filon. Aici nu poti sa minti, nu te lasa piatra, pînza, slova, cîntul. Creatia fiind divina; este mai presus de tine creatorule, vine de acolo, de la creatiea primordiala. Creatia cere creatie.

Totul sau toti fiintesc spre a crea. Nu ai pace pana ce nu creezi, iar daca ai îndraznit s-o faci, esti parte din creatie, esti divin si nu te mai poti opri, nu ai liniste… pacea-ti va fi ,cu o noua creatie.

     Bogdan Stunca   2005